Ne plac lumânările parfumarte atât pentru starea de spirit pe care ne-o oferă, cât și pentru aromele răspândite în aer. În prezent, fiind atât de ușor de achiziționat și accesibile, nu le mai oferim prețuirea pe care o merită.

Au îndeplinit o mulțime de scopuri și milioane de dorințe, au luminat lecturi întregi, gânduri și speranțe.

Se crede că originea lumânărilor are aproximativ 5000 de ani, în Babilonul Antic unde acestea erau folosite pentru iluminarea templelor religioase. Au luat naștere datorită unei plante locale din care se extrăgea tija și ulterior era combinată cu grăsime animală. Iată, așa a prins viață prima metodă artificială de lumină.

LUMEA ANTICĂ

În lumea antică, mai exact în Egiptul Antic, lumânările erau create din ceară de albine și erau folosite în ritualuri spirituale sau ceremonii funerare. Romanii și grecii au preluat și ei această tehnică și în timp și-au dezvoltat propriile metode de producție adăugând parfumuri și coloranți, acesta fiind și momentul în care lumânările au început să fie folosite și cu scop meditativ sau de relaxare.

EVUL MEDIU

În Evul Mediu, lumânările au continuat să fie folosite cu scop prinipal de a ilumina. Ceara de albine sau grăsimea animală erau principalele materii prime în producția acestora. Fiecare cultură și-a dezvoltat propria metodă de fabricare a lumânărilor și scop al utilizării.

Totuși, lumânările nu erau doar surse de lumină, erau și simboluri puternice ale credinței, magiei sau a misterului. Erau utilizate în cadrul ceremoniilor religioase, dar și în practicile oculte ale epocii. Ritualuri oculte, vrăjitorie și alchimie, lumânările aveau rolul ajutător în invocarea spiritelor sau pentru protecția împotriva forțelor malefice, adesea crezându-se că lumânările pot avea și puteri vindecătoare. De asemenea, prin lumânări puteai să deosebești și clasele sociale. Lumânările parfumate, colorate și mari erau asociate cu oamenii bogați, în timp ce lumânările simple erau folosite de către clasa muncitoare.

EPOCA MODERNĂ

În Epoca Modernă, mai exact în Revoluția Industrială, au fost făcute schimbări majore în ceea ce privește producatia de lumânări. În secolul al XIX-lea, parafina a devenit cel mai popular material pentru producerea lumânărilor deoarece costurile erau mult mai reduse, iar modalitatea de fabrcare mai ușoară față de ceara de albine. Tot în această perioadă au fost dezvoltate modalități noi și avansate pentru producerea lumânărilor în masă. Un punct de cotitură pentru lumânări a fost acela când a apărut iluminatul electric. Deși iluminatul electric a luat amploare cuprinzând casele oamenilor și spațiile publice, lumânările nu au dispărut definitiv. Au fost folosite în continuare și pentru lumina pe care o oferă, dar cu precădere pentru scopul lor în ritualuri sau ca rol decorativ.

În prezent, lumânările se regăsesc într-o mare varietate de forme, culori, dimensiuni sau arome. Având în vedere că majoritatea dintre noi beneficiem de electricitate, lumânările au în prezent mai mult rol ambiental, atât pentru lumina difuză pe care o oferă, cât și pentru miresmele speciale.

În concluzie, lumânările au o istorie bogată, schimbându-și rolul frecvent în funcție de perioada în care au fost folosite.